Prietenia

PRIETENÍE, prietenii, s.f. Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de ataşament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabileşte între persoane, pe baza acestor sentimente; amiciţie, prieteşug. ♦ Atitudine plină de bunăvoinţă, prietenoasă faţă de cineva. ♦ Legătură între grupuri sociale, între popoare, între ţări bazată pe aspiraţii, năzuinţe, interese comune. (Conform DEX-ului)

Ce este un prieten?  Ce anume înţelegem noi prin prietenie? Pe ce se bazează o prietenie adevărată?

Din păcate am întâlnit deseori persoane care susţineau că…ei nu au nici măcar un prieten adevărat. Spuneau că au o legătura cât de cât apropiată cu unele persoane…cu care mergeau la petreceri şi se distrau împreuna, fără ataşamente, fără secrete dezvăluite doar distracţie.

Am să încep eu bineînţeles să vorbesc despre această temă, şi am să vă rog mai apoi să vă exprimaţi şi voi punctul de vedere în ceea ce priveşte acest subiect.

Pentru mine un prieten, este acea persoană cu care îmi împart viaţa dacă îmi permiteţi să spun astfel. E acea persoană care ştie absolut tot despre mine, ştie cum gândesc, ce-mi place, ce nu-mi place, mă înţelege şi în special,  ştie să-mi fie aproape la bine si la greu şi să-mi sară în ajutor cu un sfat, sau orice altceva ce m-ar putea ajuta. Prietenul este acea persoană care chiar îmi vrea binele din tot sufletul lui.  Sunt mândru şi norocos în acelaşi timp să spun că…eu chiar am astfel de prieteni, am alături acele persoane care îmi vor binele, care mă ajută la nevoie şi chiar îmi împart viaţa cu ei.

O prietenie adevărată se bazează în primul rând pe ÎNCREDERE şi DEVOTAMENT. Nu poţi avea un prieten fără încredere reciprocă, fără sinceritate şi toate celelalte elemente de bază în care constă această legătură.

Desigur sunt si relaţii de amiciţie între 2 sau mai multe persoane, care au şi ele frumuseţea lor, ele se pot întotdeauna transforma într-o relaţie mai serioasă precum cea menţionată mai sus. Sunt sigur că le ştiţi si voi toate acestea şi nu este nevoie să vă explic eu cum stă treaba.

Lucrul care mă întristează pe mine este existenţa oamenilor falşi. Acei oameni au în ei o doză de răutate şi ţi se dau drept prieteni doar pentru a-ţi face rău, şi când reuşesc acest lucru se simt împliniţi, ca şi cum asta ar fi menirea lor şi tocmai şi-au îndeplinit-o.

Nu prea am inspiraţie pe moment pentru a filosofa pe aceasta temă, vroiam însă neaparat să deschid acest subiect “Prietenia” deoarece majoritatea suntem la adolescenţă şi credcă cu toţii ne punem prietenii pe primul plan şi distracţiile, cam asta avem noi în minte acum. Aş vrea repet, motiv pentru care am deschis această temă, să vă exprimaţi si voi punctul de vedere in această privinţa, si să spuneţi şi voi ce anume înţelegeţi prin prietenie.

P.S. : Am să încerc de acum să scriu cu diacritice, deşi e mult mai greu ) dar mă obişnuiesc eu cât de curând.  Ba’Bye !

Parinti vs. Copii (Adolescenti)

E primul meu articol, si sunt putin entuziasmat ), asa ca va rog frumos sa nu radeti de ce am sa va scriu )

Am observat ca problema asta ii din ce in ce mai intalnita in lumea noastra. Copii cresc, ajung adolescenti, le intra teribilismul in cap si…parinti nu mai stiu ce sa faca cu ei. Parca era si o emisiune de genul..Parinti contra copii…nu mai stiu exact,in fine.

Am sa va povestesc pe scurt o experienta personala. Anul trecut (clasa a XI-a) a fost cel mai nebun an din viata mea…fugit de la ore, distractie la scoala, relaxare after…un..”miserupist” intr-un cuvat. Evident tot timpul dupa bine vine si rau (si viceversa). Aveam note mici la scoala fiindca..dooh..nu invatam, absente multe, toate de care parintii mei nu stiau, si le faceam toate..parca inconstient. A venit vremea…pe la sfarsitul anului cand se dadeau note la greu..pentru incheierea mediilor..si..am avut un test..l`am dat singur fiindca nu am fost cand s-a dat cu clasa…dece? ca eram la terasa ). Obisnuit fiind sa copiez…de data aia nu mi-a mai mers..m-a prins…mi-a dat 1..SCURT.  Seara ma trezesc cu o surpriza…vine dirigintele acasa cu o hartie in mana unde erau scrie frumos toate notele si absentele mele (de care parintii mei nu stiau), a urmat o lunga conversatie, dupa care urma sa suport consecintele.  Am fost pedepsit pe masura.

Bun..unde vreau sa ajung… intr-adevar e frumos…e palpitant cand fugi de la ore, ai adrenalina si frica aia in tine…sa nu cumva sa te prinda vreun profesor, sa nu te prinda raziile in localurile pe care le cunosti ca pe propriul buzunar si pe care le frecventezi zi de zi, aceeasi senzatie am avut si eu…doar ca…acum sincer va marturisesc ca imi pare putin rau…fiindca…acum trebuie sa port pedeapsa respectiva in spate…si nu-i usoara.

O alta problema ar fi conflictele de acasa intre parinti si copii acestora. De cate ori nu ne spun ei “invata, invata si iar invata”, si de cate ori…noi…adolescentii care suntem noi sigur pe noi ca vom avea un viitor stralucit, o vila munte una la mare si 3 fabrici la marginea orasului (naivii de noi :-< ), noi..adolescentii de cat ori le raspundem urat…nervosi fiind..si spunem anumite lucruri pe care nu le credem…dar care chiar dor. Uneori avem impresia ca parintii nostrii doar asta au in cap invatat si..din nou invatat, de aceea..spunem noi… ca ne fac “capul calendar”. NU!!! parinti ne vor binele..si isi dau toata silinta ca noi sa avem toate cele de trebuinta, si vor ca, copii lor chiar sa fie realizati in viata…asa cum sustin si ei ca vor fi…doar ca ei..parintii nostri sunt trecuti prin viata, si chiar daca nu o vedem, ei se adapteaza la schimbarile ce au loc in lumea asta, si avand in vedere lumea asta actuala in care traim noi acuma, ei vad ca fara scoala…tu nu o sa fii proprietarul fabricii de care am mentionat mai sus…ci tu o sa fii cel care o construieste…caramida cu caramida, pentru un salar de nimic. Intr-adevar avem nevoie si de oamenii astia…dar parintele vrea intotdeauna ce-i mai bun pentru copilul lui.

Probabil ca…cei care ma cunosc or sa zica ca am inebunit…sau..ceva s-a intamplat cu mine…dar…daca stam bine si ne gandim…chiar au dreptate. Stati linistiti ) sunt perfect sanatos in ceea ce priveste etajul superior (capul), doar ca..sunt putin pus pe ganduri.

Concluzia la toate cele scrise de mine ar fi sa…sa fim mai buni si mai respectuosi in ceea ce-i priveste pe parintii nostri…si…sa-i mai ascultam din cand in cand ca…din proprie experienta va spun, nelinistea in familie..ii groaznica..te macina intr-una si esti mai tot timpul prost-dispus.

Nu ma astept ca…voi cititorii (cat de putini ati fi) sa luati aminte la ce am spus eu…si sa va si apucati de fapte….dar…sper macar sa va fi pus PUTIN de tot pe ganduri.

Gata ca ma doare mana deja de la cat am scris ).

A..si inca ceva…puteti sa si comentati la articole chiar si critici nu ma deranjeaza:).

Hey! :)

m-am gandit sa-mi fac si eu un blog…dece? nu stiu…doar ca..am citit anumite blog-uri ale unor prieteni..si m`am gandit ca poate cineva…o persoana macar…ar putea invata ceva din cele ce urmeaza sa postez…o persoana doar..si sunt multumit )