Si………s-a terminat

Ce tampenie de post am scris cu pokeru ala…acu`mi dau seama #-o…in fine. Nu credeam ca o sa mai scriu vreodata pe blogu asta…da asta sigur ii ultimu post…nici nu ma mai chinui sa scriu cu diacritice :-j. Simt nevoia sa ma descarc fiindca tocmai s-a terminat cea mai frumoasa perioada din viata mea. Am mai scris acolo un articol cu Highschool life…eram tare entuziasmat ca am blog #-o da chiar o fost din suflet ce am scris acolo ) si real.

Nu o sa ma lungesc…fiindca ma cuprinde o stare de tristete si de nostalgie care ma pune la pamant. Regret din tot sufletul ca se termina liceul…si nu`mi vine sa cred totodata…ii acelasi feeling ca si cand…iti moare cineva apropiat….cu care te intalneai des si nu esti capabil sa realizezi ca…GATA…nu mai ii…nu`l mai vezi niciodata.

Am mult prea multe de spus…regrete multe…nenumarate…ca nu am reusit sa fac si mai multe in liceu. Un prieten foarte drag…spunea intr-un discurs ca…”pe holurile acestui liceu am spus prima data TE IUBESC”…chiar m-a miscat vorba asta…avand in vedere ca si eu in liceu am avut parte de prima dragoste…nu`mi prea gasesc cuvintele…era de asteptat.

Vreau sa-i multumesc la Doamne Doamne ca…am reusit in liceu sa-mi fac prietenii la care orice om viseaza…prieteni care`mi vor ramane pe viata…si cu care imi voi imparti viata, si cu ocazia asta vreau sa`mi cer scuze daca cumva le`am gresit cu ceva…si sa ii rog sa nu`mi dea drumul niciodata. Vreau sa-mi cer scuze de la profesorii pe care i`am nacajit…cu toate ca….cu siguranta nici unul dintre ei nu or sa ajunga sa citeasca articolul asta tampit…profesori care…chiar daca mi`or mai shutit media si le`am zis cateva in gand…chiar am un sentiment de dragoste si respect pentru ei…vedeam cand mergeam cu serenada…ce incantati erau toti cand treceam pe la ei.

Ahh..serenada…tin minte cand eram picicar, locuiam la bloc si aveam vecina ceva profesoara…si veneau an de an liceeni cu serenada…si ma minunam pe ei ce “copii” mari is..si ma intrebam oare cand o sa ajung si eu ca ei…si a zburat timpul cat ai clipi. A fost o serie de..petreceri acum pe sfarsit de an…tradii le`as putea spune…la fel si cocktail`u din curtea scolii…si…mult iubitul banchet..unde apropo ne`am simtit cu totii cum nu se putea mai bine.

Nu o sa uit niciodata orele in care…cantam la chitara…piese frumoase….sau…serile dupa petrecerile de la scoala…cand ne adunam o mana de prieteni pe tribune…si ne dadeau lacrimile de…fericire si de dragoste ca suntem impreuna toti.

Am fost puternic in ultimele momente…poate prea puternic…fiindca…atunci cand..toti colegii ne adunam si dansam pe o piesa lenta…care starnea in noi un fior de care nu puteai scapa si cand toata lumea plangea…eu ma uitam la ei cu inima inghetata si nu schitam nici o suferinta, paream parca imun la durere, insa acum ca scriu aceste randuri lacrimile`mi shuruie pe obraji si nu gasesc un leac pentru tristetea asta.

In final..toata lumea..o ia acum pe drumul sau…isi urmeaza calea in viata…lupta sa`si faca un viitor, insa traiesc cu speranta ca…vom fi mereu aproape si ca nu ne vom uita niciodata. Va iubesc…prieteni dragi!

P.S. : Marele scriitor Bacovia zicea “Liceul….cimitir al tineretii mele”….are o semnificatie puternica!

Permiteti-mi sa`mi iau acum ramas bun de la voi si…sa va urez tot ce`i mai frumos in viata.

SA FITI IUBITI!